Istoricul Parohiei Brășăuți

Istorie Decembrie 7, 2012

Biserica cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” din satul Brăşăuţi a fost cumpărată şi adusă din Tarcău, unde ia fiinţă la 1770, dată însemnată şi pe uşorul uşii de la intrare. Însemnarea marginală găsită pe un Penticostar de la 7521 (1743) din timpul domniei lui Mihai Racoviţă, la Brăieşti, care arată că: „… Ţinutul Neamţului, moşia Sfintei Mănăstiri Pângăraţi, satul Tarcău. Biserica din Tarcău făcută din dulapi, făcută la 1771, cu hramul Adormirea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, acoperită cu şindrilă veche ţintirimul Tumuiugi şi bârne vechi”.

Cine sunt anume ctitorii acestei biserici nu se poate şti. Legendele orale o atribuie lui Andrieş Munteanu, tatăl primului preot care a slujit la această biserică, în timp ce pomelnicul bisericii pomeneşte pe spătar Ionită Cantacuzino cu soţiile, copiii şi tot neamul lui după cum se poate vedea din acesta: „ Ctitorii mari: Ioan Cantacuzino. Vel.Spătar, Maria Racoviţă muierea întâia, Mihail Cantacuzino feciorul lor, Maria Muşatina muierea doua, Nastasia Cantacuzino fecioara, Ioniţă Cantacuzino Spătar, Iordache Cantacuzino (a) lui Ionişă, Catrina Cantacuzino, Toader Cantacuzino Ver-Stolnic. Tatăl spătarului, Ileana Cantacuzino. Mama spătarului, Maria Cantacuzino. Soră a spătarului, Safta Cantacuzino. Sorp a spătarului, Safta Cantacuzino (a) lui Ioniţă, Alexandru Cantacuzino, Toader Cantacuzino. Fratelespătarului Ioniţă, Radu Racoviţă vel-spătar socru întâiu, Maria Bălăşoaia, Constantin Rusev, Nastasia Cantacuzino, Atanasie Episcopul Romanului, Constantin Voievod Stăpân, matei, Nicolaie, Vasile şi tot neamul lor.”

Biserica a fost mutată în satul Brăşăuti în anii 1920-1928 şi sfinţită după aşezarea ei, în 1928.

Biserica se află pe versantul dinsprenord-vest al satului, curtea bisericii fiind împrejmuită cu gard nou de scândură (2003).

Intrarea în curte se face prin partea de Apus.

Planul general al bisericii este de cruce dreaptă, atât la interior, cât şi la exterior, format din pronaos, naos şi absidă. În partea de miazăzi se află un pridvor închis.

Corpul bisericii este lucrat din lemn cu fundaţiile şi soclul din piatră. Acoperişul este în şarpantă, acoperit cu tablă.Intrarea în biserică se face prin partea de miazăzi. O scară cu patru trepte duce la uşa de intrare în pridvor; uşa lucrată din lemn se deschide în două părţi şi are înălţimea de 2 m, iar lăţimea de 1,4 m.

Pridvorul are o suprafaţă de 2,7 X 3,1 m, cu o fereastră cu gratii de fier, aşezată în partea de Apus. Din pridvor, printr-o scară din lemn, aşezată în dreapta intrării se urcă în turnul clopotniţei. Turnul, lucrat din lemn şi acoperit cu tablă la exterior, are formă cilindrică. În locul celor două clopote iniţiale, azi se află un singur clopot, fabricat de Al. Spireanu din Bucureşti, la 10 noiembrie 1910, pe cheltuiala credincioşilor din Brăşăuţi.

Prima încăpere a bisericii o formează pronaosul , de formă aproape pătrată, cu latura de 4,5 m, o singură fereastră în partea de Apus luminând încăperea.

Din pronaos se face trecerea liberă în naosul bisericii, care are o lungime de 9,8 m şi o lăţime de 7,2 m, iar la cele două abside laterale de 11 m. Lumina intră în naos prin patru ferestre, câte două pe fiecare parte, având dimensiunea de 1,2 X 1,7 m. Cafasul din lemn se întinde de la un perete la altul, urcarea făcându-se tot prin pridvor. Pardoseala este din duşumea de brad. Acoperişul este în formă de leagăn boltit. Pereţii sunt îmbrăcaţi cu scândură de brad vopsită crem (2003).

Altarul este despărţit de naos printr-o catapeteasmă, ce are o formă hexagonală, cu o lungime de 4,1 m. În partea de Miazănoapte se află o nişă, la Răsărit o fereastră, iar la miazăzi o uşă ce duce afară. Acoperişul altarului este boltit semi-sferic.

La exterior, biserica a fost tencuită, după 1965, cu ciment, var şi nisip. Cimentul din tencuială a început să carbonizeze pereţii din lemn. De aceea, Consiliul Parohial a luat hotărârea de a face o nouă biserică din cărămidă.

Biserica este lipsită de sculpturi sau alte ornamente decorative. Catapeteasma este formată din trei rânduri de icoane, iar portalul, este colorat frumos, sculptat şi poleit. Uţile împărăteşti sunt sculptate în ramuri de viţă de vie cu struguri şi figuri fantastice (balauri), deasemenea poleite. Picturile de la catapeteasmă sunt făcute de C. Popescu, la 1926 şi sunt realizate în stilul celor de la Mănăstirea Agapia, care au fost executate de marele pictor Nicolae Grigorescu.

Remarcăm deasemenea  picturile murale din naos, ce înfăţişează Fuga în Egipt, Sfântul Ioan propovăduind şi Ruga Mântuitorului. Toate picturile sunt bine şi frumos executate, impresionând prin armonia trăsăturilor şi a coloritului.

În arhiva parohiei nu se găseşte seria preoţilor slujitori sau activitatea desfăşurată. După unele investigaţii, putem aminti unii preoţi şi ieromonahi ce au păstorit în decursul anilor, biserica din satul Brăşăuţi:

Preoţii: Mihăilescu Constantin, Gavril Grinţescu, Pruncu Ioan, Macovei Ioan;

Ieromonahii: Bodescu Vladimir, Mazarini Gheorghe, Lupu Glicherie, Moşu Virgil, Haidamac Victor;

Preoţii: Chihaia Ioan, Bălănescu Petru, Baidan Gheorghe, Beşleagă Neculai, Malanca Ioan, Verşescu Gheorghe, Roşescu Constantin, Chirică Ioan, Gheorghian Vladimir, Hîrţescu Victor, Ciupercă Gheorghe, Ţîbîrnă Gheorghe, Arsene Jorj, Ionocă Sorin şi, în prezent, Pr. Donici Viorel-Gabriel.

Despre Părintele Constantin Mihăilescu ştim că a avut o activitate frumoasă, el fiind cel care s-a străduit să ridice biserica din Brăşăuţi, iar Părintele Gheorghe Ţîbîrnă este cel care s-a îngrijit de ridicarea casei parohiale în anul 1973, pentru ca Preotul Sorin Ionică să construiască o minunată casă de prăznuire.

Venit din 1 august 2002, Părintele Donici Viorel-Gabriel, a reuşit să renoveze casa parohială şi să finiseze casa de prăznuire, completând inventarul bisericii cu Sfintele Vase, cu cărţi de cult, cu veşminte, începând şi demersurile pentru noua biserică.

Biserica a fost înzestrată între anii 1889-1926 cu 5,8976 ha de teren, dintre care 4,9862 ha teren arabil. Din terenul arabil Parohia a recuperat, cu acte, 4,18 ha, la care s-au adăugat 3197 m.p. de păşuni (aici de la 1400 până în 1920 a fost cimitirul satului). Au fost recuperate şi celelalte terenuri, adică curtea bisericii (937 m.p.), cimitirul satului (3151 m.p.), curtea casei parohiale (900 m.p.)